CINCO SIGLOS DEL DIOSCÓRIDES

La farmacopea y la botánica tienen en el Segoviense a uno de sus epígonos. Esta obra de un sabio griego fue publicada por primera en parís en 1516. Dos años más tarde en 1518 y casi al mismo tiempo que la biblia políglota se imprime versión latina en Alcalá bajo la dirección de Nebrija que estaba encargado de la cátedra de botánica junto con la de retórica bajo el título de lexicón de medicamentos pero el primero que lleva a cabo una versión castellana del celebre tratado fue Andrés Laguna trasladándolo del griego y abordando materias ya contempladas por Galeno, Plinio, Lineo y Aristóteles. Y otras hierbas. Todas las hierbas. Salpicón de electuarios, fórmulas mágicas, venenos y contravenenos, polvos mágicos como el cuerno de rinoceronte que todavía buscan y cazan en partes del África para afianzar la genética. El axioma es que a todo mal físico sigue un remedio en el reino vegetal, mineral o animal. En el herbolario existe la propiedad de un antídoto. La ciencia estriba en conocer su cualidad operativa y aplicarla al enfermo.  

Se trata principio rudimentario de la medicina cuando todavía no era inventada la física ni la química y mucho menos los rayos X. Escrito en un castellano claro y elegante con mucha chispa y ese interés que atrapa, el cual recuerda por su elocuencia al Lazarillo al Viaje Turco o al Crotalón, nada farragoso y castizo que se lee con interés a cinco siglos de haber salido a la luz el Dioscorides, consta de un prologo o epístola nuncupatoria que maravilló a los toscos prácticos en medicina de aquel entonces y que aporta observaciones interesantes como por ejemplo cuando dice que el veneno de las víboras solo mata por inoculación pero es inocuo por vía oral… un gato que come almendras amargas revienta al poco, y lo mismo le ocurre a raposo… la cicuta mata al hombre pero hace revivir al estornino y otras muchas cosas peculiares que pueden resultar algo gracioso o sonar a superchería al hombre moderno pero  reveladoras de la gran pasión de este hombre por las plantas oficinales, sus experimentos, cocciones, alambiques y recetas.

El Dioscórides de Laguna se publicó en Amberes en la imprenta de Juan Latio en septiembre de 1555, utilizando como pauta de referencia los postulados complutenses de Antonio de Nebrija y otros galenos famosos de su tiempo en su mayor parte de origen hebreo. Papas reyes y emperadores cuando enferman piden ser atendidos por facultativos judíos. Laguna aunque de origen converso se sentía profundamente católico. Ende más, a causa de sus convicciones cristianas tuvo un enfrentamiento con su maestro, el portugués Amato, un físico que impartía lecciones de Anatomía en Salamanca. Maestre Amato desde le púlpito hizo una defensa apasionada de la Ley Vieja y decía que el Nuevo Testamento era una fábula. Llegando a calificar a Europa como “infierno en la tierra”.

 No puede decirse del Dioscorides en sus tratamientos, diagnósticos quirúrgicos bestiales (a su autor le disgustaba la cirugía y prefería ser tenido por médico de cabecera) —cuando los cirujanos cortaban piernas y brazos a lo vivo— posean más vigencia que la curiosidad y la rareza pero las apuntaciones tomadas del natural de su autor resultan interesantes. Y son base de aportación a la Medicina y la Farmacia.

¿Quién dijo que nunca hubo ciencia española?  El fuerte de Laguna es la farmacopea. Toda su vida se la pasó, estando ya en Paris ya en Londres en Metz o en Flandes o los alrededores de las ciudades por él visitadas cosechando plantas curativas. Conocía las propiedades de cada una. De chico iba a por moras a Tejadilla, lo cuenta en la Epístola Nuncupatoria, o en busca del espino blanco que se sigue majando en pequeñas dosis para aliviar a los pacientes de hipertensión o cortaba flores resineras por el Pinarillo donde estaba el osario o cementerio judío extramuros de Segovia o  recogiendo marjas por los zarzales del Valle de la Lastrilla “ que los muchachos cogen y las zamarriegas las ensartan y haciendo gavillas dellas las venden por las calles… la Rubia es muy conocida en aquellas partes (rubia victoria) principalmente en tierra Segovia, mi ciudad, donde hay tintoreros… Quiero pasar por alto, para salir adelante en mi empresa, cuantos y cuán altos montes subí, cuantas cuestas bajé, arriscándome por barrancos y peligrosos despeñaderos, gastándome en el empeño buena parte de mi caudal”.

Su obra la empezó en Roma en 1554 y la completó en Amberes al año siguiente dedicándosela al príncipe de Asturias, Felipe, fecha de su publicación, nos dice su biógrafo Teofilo Hernando

Los flagelos de aquella sociedad al final de la edad media y a las puertas del renacimiento eran el hambre, la guerra y la peste bubónica que empezaba por una hinchazón en la ingle, fiebres altas y al hoyo a los pocos días.

Luego vendría la sífilis que Laguna no considera mal francés sino una importación ultramarina. “La portaban unas mujeres de acarreo, indias, que trajo en su barco Colón”. Prescribe como tratamiento antiluético el palo santo, la quinina y el mercurio y los baños de vapor. Al hospital de Antón Martín regentado por los frailes de san Juan de Dios lo llamaban el hospital de la sabana blanca. Se arrollaba el cuerpo de los pacientes en un lienzo recalentado con vapor y se les hacía sudar. Las lues no remitían con facilidad porque “¡la buba es muy tenaz y refractaria!" Así lo expresa en un verso Cristóbal de Castillejo ex cisterciense y soldado del emperador al que le pegó las purgaciones su novia vienesa:

“Mira que estoy encerrado

En una estufa metido

De amores arrepentido

De los tuyos confiado”

El autor de la Lozana Andaluza Francisco Delicado Baeza, un clérigo andaluz de la Peña de Martos murió por lo visto de dicha aflicción. En el Viaje a Turquía abundando en esta materia Urdemalas certifica que al visitar la ciudad de los papas  encontró curas, obispos, cardenales y hetairas, tantas como beneficiados y clérigos, pues debían de ejercer a las puertas del Vaticano el oficio más antiguo del mundo cerca de trece mil rameras, venidas desde todos los rincones del universo al husmo del dinero y del poder.

Como afrodisíacos Laguna recomienda el bedelio, la hierbabuena, los mejillones, los huevos, la hiel de diversos animales, del gallo, en todo caso; el cuerno de rinoceronte que despierta la virtud genital y es bueno para los holgazanes. La eselaria o diente de león con sus propiedades oclusivas serviría para componer virginidades perdidas (esta oración la tachó la censura) en tiempo de Laguna la ciencia y la religión no podían evadirse del fantasma de la fantasía y de la superstición. Muchos autores del siglo de Oro se burlan de los galenos “compadres de la sepultura abierta” les refiere Quevedo y Góngora: “buena orina buen color y cuatro higas al doctor”. La ruda es compañera de viaje de hechiceras y alcahuetas. Pero Laguna que también fue sacerdote y filosofo de lo que se ufana es de haber llegado en la vida a ser un buen médico de orina y pulso.

Su libro causó impacto y se registran muchas ediciones en toda Europa; era el libro de cabecera de los galenos y los boticarios.

Felipe II debió de ser un gran lector del Dioscorides porque fue un rey ecológico que lleno España de parques naturales (Escorial Valsaín Aranjuez, el Pardo) también conocía las hierbas oficinales el ínclito Rey Prudente.

MULADARES DE CUPIDO y EL CABALLO DEL REY WAMBA QUE NI COME NI BEBE NI JODE NI CAGA.

 

 

Cloacas y sentinas morales albañales de desdicha que infurian a los hombres y mujeres con compás. No tienen nada que leer porque la literatura de las feministas dejó de ser ancilla domini para convertirse en papel de estraza el mejor para limpiarse el culo pues la miel no se hizo para la boca del burro y sedas y tafetanes se hicieron para galanes. Las damas quintañonas se echan novio y alquilan garañones para gozar un cuarto de hora viejas salidas y los filmes aparecen en la red marca putas viejas abominables escenas con un ritual cansino que sigue los mismos prolegómenos desnudarse la mamada el caballito el misionero por detrás me gusta más. El caballo del Apocalipsis cabalga en las noches de lujuria. El overo nos da coces en la barriga. Son mulas alquilonas de largo camino que se espantan con frecuencia echan a cuatro pies y derriban al jinete. Hicimos estación en cada tasca huyendo de aquellas poligoneras venidas a Madrid desde ultramar.  No eran las rubias irlandesas con las que alternaba Quevedo sino huríes de raza negra los bullarengues manzaneros y como diciendo comeme y las tetas descomunales, el grabo rozagante. tías de tronío. Como distintivo se colgaban al cuello una castaña pilonga símbolo del oficio el más viejo del mundo inerradicable pero las putas no escribían literatura por aquel entonces. En este azacaneo de furcias intermitentes la tv las proclamadas reinas de las mañanas  se entregan a lascivos coloquios entre amigas. Hay que afufar pero ellas blasonan de ser de la liberación feminista. Todo un pedigrí y enseñan la patita el cuernop y el muermo por ahí. Vienen toriondas pero no hay torero que se digne echarlas un capote.

Yo vi esta mañana algo sensacional: un caracol bailando con una rana y después vi  correr a una delante de un obispo que era la parienta de un feligrés y en el mismo surco bajo un olivo la hizo a ella suya y al marido cornudo.

Me da miedo un poco la cleptomanía intelectual de google pero gracias a este chisme soy escritor y pongo lo que me viene en gana en esta bitácora y cuento la vida mientras me lavo los ojos con un socrocio ojos que no ven corazón que no siente: bodas, entierros, partos, risas, llantos, lutos, divorcios, asesinatos uxoricidios y parricidios. Todo lo mismo. Esto no cambia.

En Portugal todo es sebo y huele mal y Yepes y Ocaña son dos villas donde el vino hace perder el camino. Con el jarro echas a un demonio pero luego vienen más. Vexila regum. Soy el cantor de la pascua vexilario o alférez de Xto que porta el crismón por estandarte y sobre el cogote el barlac o teresiana. Hay que andar con paso vacilante y vigilante y no hablar recio. Y al clarear el día a casa de doña Mencía. Nos ponemos la chaqueta de bocací para aguantar el relente y la cencellada que no hay cosa mejor para el verano y el invierno que la pana.

En un estribo del cerro vimos llegar a los toreos noveles y toricantanos unos vestían chaquetilla y otros greguescos cortos el ferreruelo por la mitad y calzando grebas y nos entreteníamos con ellos, contábamos historias peregrinas unos a otros.

Un cura asturiano al que el obispo había quitado el poder de decir misa y consagrar por andar a mozas nos narraba el triste final del caballo de Wamba que ni come ni bebe ni jode ni caga.

Le pusieron cual digan dueñas y en el viaje se enamoró de una donna catalana que había servido en la casa de un duque triste de la moza a la que trujo el cielo por casas ajenas a servir dueños. Teníamos hambre y un francés que era cazador cobró dos piezas: un franjolín y un sisón de vuelo corto. Fueron a la olla. Dimos por ultimo de comer a los caballos uno overo otro alazán y otro morcillo y con la panza llena de grasa de ánade nos dormimos a la vera de un arroyo cantarín

Хор братии Спасо Преображенского Валаамского монастыря Северны

Los niños más pequeños de Teruel, algunos en brazos de sus madres, han participado la tarde de este lunes en la procesión de los "cagones" como se conoce a este acto religioso tradicional y popular que tiene lugar desde el siglo XVIII.

El trazado ha partido de la iglesia del Convento de los Franciscanos, donde ha concluido tras recorrer diversas calles de la ciudad y pasar por delante del Ayuntamiento y del palacio episcopal para recoger a las autoridades municipales y religiosas.

La parte más emocional de la procesión ha tenido lugar en el convento de clausura, donde las monjas han salido a la reja y han saludado a los franciscanos y a muchos fieles que se han acercado a verlas.
Esta procesión tiene lugar desde 1742 cuando una epidemia de infecciones intestinales provocó la muerte de muchos niños pequeños y las madres se encomendaron en un día como este lunes, 29 de agosto, a los santos mártires franciscanos que tradicionalmente eran protectores de los más pequeños.

Los mártires franciscanos, copatronos de la ciudad, son Juan de Perugia y Pedro de Saxoferrato quienes llegaron a Teruel, entonces frontera con el mundo musulmán, desde Italia en 1220 y fundaron junto al río Turia una de las primeras comunidades franciscanas de la Península Ibérica.

Tras pasar varios años en la ciudad marcharon al reino de Valencia para cristianizarlo hasta que finalmente consiguieron su objetivo, el martirio. En 1228 el rey moro Zeit Abu Zeit ordenó decapitarles y sus restos reposan en el templo de San Francisco, donde habita una pequeña comunidad y en cuyo claustro se conserva el pozo que abrieron para tener agua en su huerto.

La procesión la encabezan los músicos con tambores, les sigue la peana con la imagen de los mártires y detrás los sacerdotes y los franciscanos seguidos de carros de bebés, niños en brazos e incluso alguno andando con madres, abuelas y algunos padres.

Solidaridad con Italia

La comitiva parte pasadas las 18.00 del convento y rodea la ciudad por la rambla de la Merced, pasa por delante de la iglesia de este antiguo convento, sigue por los arcos del acueducto renacentista entra en el casco urbano y para ante una casa, donde la tradición dice que residieron los copatronos antes de abrir el convento.

Allí los franciscanos han expresado su acompañamiento a las víctimas del terremoto del centro de Italia, una zona vinculada a la orden de San Francisco. La segunda parada es ante la iglesia de las monjas clarisas, convento de clausura, donde se reza una oración y a continuación acuden al Ayuntamiento para que las autoridades municipales se incorporen a la procesión.

Después acuden al palacio episcopal donde se suman las autoridades eclesiásticas y finalmente pasa por la plaza del Torico, calle Nueva y calle san Francisco y nuevamente al convento donde se celebra una misa y se entrega a cada niño bautizado en el último año una medalla de los mártires para finalizar la tarde con una merienda a los asistentes

ATRILYUGO.blogspot.com: MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMA...

ATRILYUGO.blogspot.com: MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMA...: IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci” ...

MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMANO TRADUCIR

IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci”

8 Septembrie 2016 18:23 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

 

Mănăstirea Hadâmbu din Iaşi a adunat la hramul din acest an peste 1000 de credincioşi, veniţi atât din capitala Moldovei, din Maramureș, cât şi din Bucovina, locul de obârşie al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Bucuria duhovnicească a obştii monahale ieşene şi a credincioşilor prezenţi a fost cu atât mai intensă, cu cât la marea sărbătoare a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a săvârşit Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi diaconi.

Fotografii: Tudorel Rusu

prev

next

Duminică, 8 septembrie 2016, în ziua marelui praznic al Naşterii Domnului, slujba sărbătorii hramului Mănăstirii Hadâmbu a început cu citirea Canoanelor şi a Acatistului Naşterii Maicii Domnului. A urmat apoi primirea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în sunet de clopote şi de bucium, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei fiind aşteptat la poarta aşezării monahale de soborul slujitor, cât și de un grup de credincioase din Maramureș, îmbrăcate în costumul tradițional. Sfânta Liturghie arhierească a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, iar din soborul slujitor au făcut parte, pe lângă părintele Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, şi arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de mai mulţi stareţi și preoți din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Credincioșii prezenți s-au închinat la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din biserică în procesiune şi depusă într-un baldachin.
„Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”
După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii Nașterii Maicii Domnului: „Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cum putem împlini acest lucru? În primul rând, trebuie să devenim sălaș al lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului a primit în pântecele Ei pe Dumnezeul cel Adevărat – Iisus Hristos. În al doilea rând, așa cum Maica Domnului L-a născut lumii pe Mântuitorul, așa suntem chemați să facem și noi – avându-l pe Hristos Domnul în sufletele, în cugetele și în inimile noastre, trebuie să-L mărturisim prin viața, prin faptele și prin vorbele noastre și celor de aproape sau celor de departe. Dacă viața creștinilor se hrănește din taina Maicii Domnului, ea devine o viață de smerenie, pe de o parte, și o viață de ascultare și de împlinire a voii lui Dumnezeu, pe de altă parte”.
Slujba hramului Mănăstirii Hadâmbu din acest an a reprezentat un moment important și pentru enoriașii Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din localitatea Șanta, Protopopiatul Iași 3: tânărul diacon Luca Vasile a fost hirotonit întru preot de IPS Părinte Teofan pe seama acestei comunități.
După otpustul Sfintei Liturghii, stareţul Nicodim Gheorghiţă a mulţumit lui Dumnezeu, cât și tuturor celor prezenţi: „Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra mănăstirii noastre și asupra obștii mănăstirii, asupra binefăcătorilor și ctitorilor. Credincioșii, care sunt prezenți și în această zi pentru a o cinsti pe Maica Domnului, reprezintă cununa Bisericii noastre”.
„Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”
Cuvântul de final i-a aparținut Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, care a vorbit despre o formă aparte de cinstire a Maicii Domnului – nașterea și înfierea de prunci: „Maica Domnului este cinstită și prin nașterea de prunci. Nu poate exista o tristețe mai mare pentru Maica Domnului decât ca un prunc aflat în pântece să fie avortat. Nu putem fi cinstitori de Maica Domnului și să nu avem prunci în familiile noastre. Pe soții care nu au prunci, din cauză nu le-au dăruit Dumnezeu, sau din cauza vârstei înaintate, îi îndemn să facă tot posibilul și să înfieze prunci, cu toate obstacolele  legale pe care le vor întâmpina. Maica Domnului trebuie adusă în familiile creștine, fie prin nașterea de prunci, fie prin înfiere de prunci. Și vă mai spun un lucru: foarte rar am întâlnit familii cu mulți copii în care să fie tristețe în casă sau pagubă materială. Are Dumnezeu niște căi pe care mintea noastră nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă, prin care ne spune: Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”.
Conform tradiției, credincioșii prezenți la hramul Mănăstirii Hadâmbu au luat parte la final la o agapă.

MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMANO TRADUCIR

IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci”

8 Septembrie 2016 18:23 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

 

Mănăstirea Hadâmbu din Iaşi a adunat la hramul din acest an peste 1000 de credincioşi, veniţi atât din capitala Moldovei, din Maramureș, cât şi din Bucovina, locul de obârşie al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Bucuria duhovnicească a obştii monahale ieşene şi a credincioşilor prezenţi a fost cu atât mai intensă, cu cât la marea sărbătoare a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a săvârşit Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi diaconi.

Fotografii: Tudorel Rusu

prev

next

Duminică, 8 septembrie 2016, în ziua marelui praznic al Naşterii Domnului, slujba sărbătorii hramului Mănăstirii Hadâmbu a început cu citirea Canoanelor şi a Acatistului Naşterii Maicii Domnului. A urmat apoi primirea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în sunet de clopote şi de bucium, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei fiind aşteptat la poarta aşezării monahale de soborul slujitor, cât și de un grup de credincioase din Maramureș, îmbrăcate în costumul tradițional. Sfânta Liturghie arhierească a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, iar din soborul slujitor au făcut parte, pe lângă părintele Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, şi arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de mai mulţi stareţi și preoți din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Credincioșii prezenți s-au închinat la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din biserică în procesiune şi depusă într-un baldachin.
„Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”
După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii Nașterii Maicii Domnului: „Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cum putem împlini acest lucru? În primul rând, trebuie să devenim sălaș al lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului a primit în pântecele Ei pe Dumnezeul cel Adevărat – Iisus Hristos. În al doilea rând, așa cum Maica Domnului L-a născut lumii pe Mântuitorul, așa suntem chemați să facem și noi – avându-l pe Hristos Domnul în sufletele, în cugetele și în inimile noastre, trebuie să-L mărturisim prin viața, prin faptele și prin vorbele noastre și celor de aproape sau celor de departe. Dacă viața creștinilor se hrănește din taina Maicii Domnului, ea devine o viață de smerenie, pe de o parte, și o viață de ascultare și de împlinire a voii lui Dumnezeu, pe de altă parte”.
Slujba hramului Mănăstirii Hadâmbu din acest an a reprezentat un moment important și pentru enoriașii Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din localitatea Șanta, Protopopiatul Iași 3: tânărul diacon Luca Vasile a fost hirotonit întru preot de IPS Părinte Teofan pe seama acestei comunități.
După otpustul Sfintei Liturghii, stareţul Nicodim Gheorghiţă a mulţumit lui Dumnezeu, cât și tuturor celor prezenţi: „Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra mănăstirii noastre și asupra obștii mănăstirii, asupra binefăcătorilor și ctitorilor. Credincioșii, care sunt prezenți și în această zi pentru a o cinsti pe Maica Domnului, reprezintă cununa Bisericii noastre”.
„Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”
Cuvântul de final i-a aparținut Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, care a vorbit despre o formă aparte de cinstire a Maicii Domnului – nașterea și înfierea de prunci: „Maica Domnului este cinstită și prin nașterea de prunci. Nu poate exista o tristețe mai mare pentru Maica Domnului decât ca un prunc aflat în pântece să fie avortat. Nu putem fi cinstitori de Maica Domnului și să nu avem prunci în familiile noastre. Pe soții care nu au prunci, din cauză nu le-au dăruit Dumnezeu, sau din cauza vârstei înaintate, îi îndemn să facă tot posibilul și să înfieze prunci, cu toate obstacolele  legale pe care le vor întâmpina. Maica Domnului trebuie adusă în familiile creștine, fie prin nașterea de prunci, fie prin înfiere de prunci. Și vă mai spun un lucru: foarte rar am întâlnit familii cu mulți copii în care să fie tristețe în casă sau pagubă materială. Are Dumnezeu niște căi pe care mintea noastră nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă, prin care ne spune: Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”.
Conform tradiției, credincioșii prezenți la hramul Mănăstirii Hadâmbu au luat parte la final la o agapă.

LA NATIVIDAD DE NUESTRA SEÑORA

Secunda die infra Octavam S. Nativitatis Beatae Mariae Virginis ~ Feria major Tempora: Feria Sexta infra Hebdomadam XVI post Octavam Pentecostes I. Septembris

Sancta Missa

Divinum Officium     ↓ ↑     Kalendarium

Ante Missam

Top  Next Incipit In nómine Patris, ☩ et Fílii, et Spíritus Sancti. Amen.

Top  Next S. Introíbo ad altáre Dei. M. Ad Deum, qui lætíficat juventútem meam. S. Júdica me, Deus, et discérne causam meam de gente non sancta: ab hómine iníquo et dolóso érue me. M. Quia tu es, Deus, fortitudo mea: quare me reppulísti, et quare tristis incédo, dum afflígit me inimícus? S. Emítte lucem tuam et veritátem tuam: ipsa me deduxérunt, et adduxérunt in montem sanctum tuum et in tabernácula tua. M. Et introíbo ad altáre Dei: ad Deum, qui lætíficat juventútem meam. S. Confitébor tibi in cíthara, Deus, Deus meus: quare tristis es, ánima mea, et quare contúrbas me? M. Spera in Deo, quóniam adhuc confitébor illi: salutáre vultus mei, et Deus meus. S. Glória Patri, et Fílio, et Spirítui Sancto. M. Sicut erat in princípio, et nunc, et semper: et in saecula sæculórum. Amen. S. Introíbo ad altáre Dei. M. Ad Deum, qui lætíficat juventútem meam.

Top  Next V. Adjutórium nostrum ☩ in nómine Dómini. R. Qui fecit coelum et terram. Confíteor Deo omnipoténti, beátæ Maríæ semper Vírgini, beáto Michaéli Archángelo, beáto Joánni Baptístæ, sanctis Apóstolis Petro et Paulo, ómnibus Sanctis, et vobis, fratres: quia peccávi nimis cogitatióne, verbo et opere: mea culpa, mea culpa, mea máxima culpa. Ideo precor beátam Maríam semper Vírginem, beátum Michaélem Archángelum, beátum Joánnem Baptístam, sanctos Apóstolos Petrum et Paulum, omnes Sanctos, et vos, fratres, orare pro me ad Dóminum, Deum nostrum. M. Misereátur tui omnípotens Deus, et, dimíssis peccátis tuis, perdúcat te ad vitam ætérnam. S. Amen, M. Confíteor Deo omnipoténti, beátæ Maríæ semper Vírgini, beáto Michaéli Archángelo, beáto Joánni Baptístæ, sanctis Apóstolis Petro et Paulo, ómnibus Sanctis, et tibi, pater: quia peccávi nimis cogitatióne, verbo et opere: mea culpa, mea culpa, mea máxima culpa. Ideo precor beátam Maríam semper Vírginem, beátum Michaélem Archángelum, beátum Joánnem Baptístam, sanctos Apóstolos Petrum et Paulum, omnes Sanctos, et te, pater, orare pro me ad Dóminum, Deum nostrum. S. Misereátur nostri omnípotens Deus, et, dimíssis peccátis nostris , perdúcat nos ad vitam ætérnam. R. Amen. S. Indulgéntiam, ☩ absolutionem et remissiónem peccatórum nostrórum tríbuat nobis omnípotens et miséricors Dóminus. R. Amen.

Top  Next V. Deus, tu convérsus vivificábis nos. R. Et plebs tua lætábitur in te. V. Osténde nobis, Dómine, misericórdiam tuam. R. Et salutáre tuum da nobis. V. Dómine, exáudi oratiónem meam. R. Et clamor meus ad te véniat. V. Dóminus vobíscum. R. Et cum spíritu tuo. Orémus, Aufer a nobis, quaesumus, Dómine, iniquitátes nostras: ut ad Sancta sanctórum puris mereámur méntibus introíre. Per Christum, Dóminum nostrum. Amen. Orámus te, Dómine, per mérita Sanctórum tuórum, quorum relíquiæ hic sunt, et ómnium Sanctórum: ut indulgére dignéris ómnia peccáta mea. Amen.

Top  Next Introitus Sedulius. Salve, sancta Parens, eníxa puérpera Regem: qui coelum terrámque regit in saecula sæculórum. Ps 44:2 Eructávit cor meum verbum bonum: dico ego ópera mea Regi. V. Glória Patri, et Fílio, et Spirítui Sancto. R. Sicut erat in princípio, et nunc, et semper, et in saecula saeculórum. Amen Salve, sancta Parens, eníxa puérpera Regem: qui coelum terrámque regit in saecula sæculórum.

Top  Next Kyrie S. Kýrie, eléison. M. Kýrie, eléison. S. Kýrie, eléison. M. Christe, eléison. S. Christe, eléison. M. Christe, eléison. S. Kýrie, eléison. M. Kýrie, eléison. S. Kýrie, eléison.

Top  Next Gloria Gloria in excelsis Deo Et in terra pax homínibus bonæ voluntátis. Laudámus te. Benedícimus te. Adorámus te. Glorificámus te. Grátias ágimus tibi propter magnam glóriam tuam. Dómine Deus, Rex coeléstis, Deus Pater omnípotens. Dómine Fili unigénite, Jesu Christe. Dómine Deus, Agnus Dei, Fílius Patris. Qui tollis peccáta mundi, miserére nobis. Qui tollis peccáta mundi, súscipe deprecatiónem nostram. Qui sedes ad déxteram Patris, miserére nobis. Quóniam tu solus Sanctus. Tu solus Dóminus. Tu solus Altíssimus, Jesu Christe. Cum Sancto Spíritu ☩ in glória Dei Patris. Amen.

Top  Next Oratio V. Dóminus vobíscum. R. Et cum spiritu tuo. Orémus. Fámulis tuis, quaesumus, Dómine, coeléstis grátiæ munus impertíre: ut, quibus beátæ Vírginis partus éxstitit salútis exórdium; Nativitátis ejus votíva sollémnitas pacis tríbuat increméntum. Per Dominum nostrum Jesum Christum, Filium tuum: qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus, per omnia saecula saeculorum. R. Amen. Orémus. Pro S. Gorgonio Mart. Sanctus tuus Domine Gorgonius sua nos intercessione laetificet: et pia faciat solemnitate gaudere. Per Dominum nostrum Jesum Christum, Filium tuum: qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus, per omnia saecula saeculorum. R. Amen.

Top  Next Graduale Benedícta et venerábilis es, Virgo Maria: quæ sine tactu pudóris invénta es Mater Salvatóris. V. Virgo, Dei Génetrix, quem totus non capit orbis, in tua se clausit víscera factus homo. Allelúja, allelúja. V. Felix es, sacra Virgo María, et omni laude digníssima: quia ex te ortus est sol justítiæ, Christus, Deus noster. Allelúja.

Top  Next Evangelium Munda cor meum, ac labia mea, omnípotens Deus, qui labia Isaíæ Prophétæ cálculo mundásti igníto: ita me tua grata miseratióne dignáre mundáre, ut sanctum Evangélium tuum digne váleam nuntiáre. Per Christum, Dóminum nostrum. Amen. Jube, Dómine, benedícere. Dóminus sit in corde meo et in lábiis meis: ut digne et competénter annúntiem Evangélium suum. Amen. V. Dóminus vobíscum. R. Et cum spíritu tuo. Initium ✠ sancti Evangélii secúndum Matthaeum. R. Gloria tibi, Domine! Matt 1:1-16 Liber generatiónis Jesu Christi, fílii David, fílii Abraham. Abraham génuit Isaac. Isaac autem génuit Jacob. Jacob autem génuit Judam et fratres ejus. Judas autem génuit Phares et Zaram de Thamar. Phares autem génuit Esron. Esron autem génuit Aram. Aram autem génuit Amínadab. Amínadab autem génuit Naásson. Naásson autem génuit Salmon. Salmon autem génuit Booz de Rahab. Booz autem génuit Obed ex Ruth. Obed autem génuit Jesse. Jesse autem génuit David regem. David autem rex génuit Salomónem ex ea, quæ fuit Uriæ. Sálomon autem génuit Róboam. Róboam autem génuit Abíam. Abías autem génuit Asa. Asa autem génuit Josaphat. Jósaphat autem génuit Joram. Joram autem génuit Ozíam. Ozías autem génuit Jóatham. Jóatham autem génuit Achaz. Achaz autem génuit Ezechíam. Ezechías autem génuit Manássen. Manásses autem génuit Amon. Amon autem génuit Josíam. Josías autem génuit Jechoníam et fratres ejus in transmigratióne Babylónis. Et post transmigratiónem Babylónis: Jechonías génuit Saláthiel. Saláthiel autem génuit Zoróbabel. Zoróbabel autem génuit Abiud. Abiud autem génuit Elíacim. Elíacim autem génuit Azor. Azor autem génuit Sadoc. Sadoc autem génuit Achim. Achim autem génuit Eliud. Eliud autem génuit Eleázar. Eleázar autem génuit Mathan. Mathan autem génuit Jacob. Jacob autem génuit Joseph, virum Maríæ, de qua natus est Jesus, qui vocátur Christus. R. Laus tibi, Christe! S. Per Evangelica dicta, deleantur nostra delicta.

Top  Next Credo Credo in unum Deum, Patrem omnipoténtem, factórem coeli et terræ, visibílium ómnium et in visibílium. Et in unum Dóminum Jesum Christum, Fílium Dei unigénitum. Et ex Patre natum ante ómnia saecula. Deum de Deo, lumen de lúmine, Deum verum de Deo vero. Génitum, non factum, consubstantiálem Patri: per quem ómnia facta sunt. Qui propter nos hómines et propter nostram salútem descéndit de coelis. Et incarnátus est de Spíritu Sancto ex María Vírgine: Et homo factus est. Crucifíxus étiam pro nobis: sub Póntio Piláto passus, et sepúltus est. Et resurréxit tértia die, secúndum Scriptúras. Et ascéndit in coelum: sedet ad déxteram Patris. Et íterum ventúrus est cum glória judicáre vivos et mórtuos: cujus regni non erit finis. Et in Spíritum Sanctum, Dóminum et vivificántem: qui ex Patre Filióque procédit. Qui cum Patre et Fílio simul adorátur et conglorificátur: qui locútus est per Prophétas. Et unam sanctam cathólicam et apostolicam Ecclésiam. Confíteor unum baptísma in remissiónem peccatórum. Et exspécto resurrectiónem mortuórum. Et vitam ventúri saeculi. Amen.

Top  Next Offertorium V. Dóminus vobíscum. R. Et cum spíritu tuo. Orémus Beáta es, Virgo María, quæ ómnium portásti Creatórem: genuísti qui te fecit, et in ætérnum pérmanes Virgo.

Suscipe, sancte Pater, omnipotens ætérne Deus, hanc immaculátam hóstiam, quam ego indígnus fámulus tuus óffero tibi Deo meo vivo et vero, pro innumerabílibus peccátis, et offensiónibus, et neglegéntiis meis, et pro ómnibus circumstántibus, sed et pro ómnibus fidélibus christiánis vivis atque defúnctis: ut mihi, et illis profíciat ad salútem in vitam ætérnam. Amen.

Deus, qui humánæ substántiæ dignitátem mirabíliter condidísti, et mirabílius reformásti: da nobis per hujus aquæ et vini mystérium, ejus divinitátis esse consórtes, qui humanitátis nostræ fíeri dignátus est párticeps, Jesus Christus, Fílius tuus, Dóminus noster: Qui tecum vivit et regnat in unitáte Spíritus Sancti Deus: per ómnia saecula sæculórum. Amen.

Top  Next Offérimus tibi, Dómine, cálicem salutáris, tuam deprecántes cleméntiam: ut in conspéctu divínæ majestátis tuæ, pro nostra et totíus mundi salute, cum odóre suavitátis ascéndat. Amen. In spíritu humilitátis et in ánimo contríto suscipiámur a te, Dómine: et sic fiat sacrifícium nostrum in conspéctu tuo hódie, ut pláceat tibi, Dómine Deus. Veni, sanctificátor omnípotens ætérne Deus: et bene ☩ dic hoc sacrifícium, tuo sancto nómini præparátum.

Top  Next Lavábo inter innocéntes manus meas: et circúmdabo altáre tuum. Dómine: Ut áudiam vocem laudis, et enárrem univérsa mirabília tua. Dómine, diléxi decórem domus tuæ et locum habitatiónis glóriæ tuæ. Ne perdas cum ímpiis, Deus, ánimam meam, et cum viris sánguinum vitam meam: In quorum mánibus iniquitátes sunt: déxtera eórum repléta est munéribus. Ego autem in innocéntia mea ingréssus sum: rédime me et miserére mei. Pes meus stetit in dirécto: in ecclésiis benedícam te, Dómine. V. Glória Patri, et Fílio, et Spirítui Sancto. R. Sicut erat in princípio, et nunc, et semper, et in saecula saeculórum. Amen

Súscipe, sancta Trinitas, hanc oblatiónem, quam tibi offérimus ob memóriam passiónis, resurrectiónis, et ascensiónis Jesu Christi, Dómini nostri: et in honórem beátæ Maríæ semper Vírginis, et beáti Joannis Baptistæ, et sanctórum Apostolórum Petri et Pauli, et istórum et ómnium Sanctórum: ut illis profíciat ad honórem, nobis autem ad salútem: et illi pro nobis intercédere dignéntur in coelis, quorum memóriam ágimus in terris. Per eúndem Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Top  Next S. Oráte, fratres: ut meum ac vestrum sacrifícium acceptábile fiat apud Deum Patrem omnipoténtem. M. Suscípiat Dóminus sacrifícium de mánibus tuis ad laudem et glóriam nominis sui, ad utilitátem quoque nostram, totiúsque Ecclésiæ suæ sanctæ. S. Amen. Secreta Unigéniti tui, Dómine, nobis succúrrat humánitas: ut, qui natus de Vírgine, matris integritátem non mínuit, sed sacrávit; in Nativitátis ejus sollémniis, nostris nos piáculis éxuens, oblatiónem nostram tibi fáciat accéptam Jesus Christus, Dóminus noster: Qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus per omnia saecula saeculorum. R. Amen. Pro S. Gorgonio Mart. Grata tibi sit, Dómine, nostræ servitútis oblátio: pro qua sanctus Gorgónius Martyr intervéntor exsístat. Per Dominum nostrum Jesum Christum, Filium tuum: qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus, per omnia saecula saeculorum. R. Amen.

Top  Next Praefatio V. Dóminus vobíscum. R. Et cum spíritu tuo. V. Sursum corda. R. Habémus ad Dóminum. V. Grátias agámus Dómino, Deo nostro. R. Dignum et justum est. de Beata Maria Virgine Vere dignum et justum est, æquum et salutáre, nos tibi semper et ubique grátias ágere: Dómine sancte, Pater omnípotens, ætérne Deus: Et te in Nativitate beátæ Maríæ semper Vírginis collaudáre, benedícere et prædicáre. Quæ et Unigénitum tuum Sancti Spíritus obumbratióne concépit: et, virginitátis glória permanénte, lumen ætérnum mundo effúdit, Jesum Christum, Dóminum nostrum. Per quem majestátem tuam laudant Angeli, adórant Dominatiónes, tremunt Potestátes. Coeli coelorúmque Virtútes ac beáta Séraphim sócia exsultatióne concélebrant. Cum quibus et nostras voces ut admitti jubeas, deprecámur, súpplici confessióne dicéntes: Sanctus, Sanctus, Sanctus Dóminus, Deus Sábaoth. Pleni sunt coeli et terra glória tua. Hosánna in excélsis. Benedíctus, qui venit in nómine Dómini. Hosánna in excélsis.

Top  Next Canon Te igitur, clementíssime Pater, per Jesum Christum, Fílium tuum, Dóminum nostrum, súpplices rogámus, ac pétimus, uti accepta habeas et benedícas, hæc ☩ dona, hæc ☩ múnera, hæc ☩ sancta sacrifícia illibáta, in primis, quæ tibi offérimus pro Ecclésia tua sancta cathólica: quam pacificáre, custodíre, adunáre et régere dignéris toto orbe terrárum: una cum fámulo tuo Papa nostro Francisco et Antístite nostro et ómnibus orthodóxis, atque cathólicæ et apostólicae fídei cultóribus.

Meménto, Dómine, famulórum famularúmque tuarum N. et N. et ómnium circumstántium, quorum tibi fides cógnita est et nota devótio, pro quibus tibi offérimus: vel qui tibi ófferunt hoc sacrifícium laudis, pro se suísque ómnibus: pro redemptióne animárum suárum, pro spe salútis et incolumitátis suæ: tibíque reddunt vota sua ætérno Deo, vivo et vero.

Top  Next Communicántes, et memóriam venerántes, in primis gloriósæ semper Vírginis Maríæ, Genetrícis Dei et Dómini nostri Jesu Christi: sed et beatórum Apostolórum ac Mártyrum tuórum, Petri et Pauli, Andréæ, Jacóbi, Joánnis, Thomæ, Jacóbi, Philíppi, Bartholomaei, Matthaei, Simónis et Thaddaei: Lini, Cleti, Cleméntis, Xysti, Cornélii, Cypriáni, Lauréntii, Chrysógoni, Joánnis et Pauli, Cosmæ et Damiáni: et ómnium Sanctórum tuórum; quorum méritis precibúsque concédas, ut in ómnibus protectiónis tuæ muniámur auxílio. Per eúndem Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Top  Next Hanc igitur oblatiónem servitutis nostræ, sed et cunctae famíliæ tuæ, quaesumus, Dómine, ut placátus accípias: diésque nostros in tua pace dispónas, atque ab ætérna damnatióne nos éripi, et in electórum tuórum júbeas grege numerári. Per Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Quam oblatiónem tu, Deus, in ómnibus, quaesumus, bene ☩ díctam, adscríp ☩ tam, ra ☩ tam, rationábilem, acceptabilémque fácere dignéris: ut nobis Cor ☩ pus, et San ☩ guis fiat dilectíssimi Fílii tui, Dómini nostri Jesu Christi.

Qui prídie quam paterétur, accépit panem in sanctas ac venerábiles manus suas, elevátis óculis in coelum ad te Deum, Patrem suum omnipoténtem, tibi grátias agens, bene ☩ dixit, fregit, dedítque discípulis suis, dicens: Accípite, et manducáte ex hoc omnes.

Top  Next HOC EST ENIM CORPUS MEUM.

Top  Next Símili modo postquam coenátum est, accípiens et hunc præclárum Cálicem in sanctas ac venerábiles manus suas: item tibi grátias agens, bene ☩ dixit, dedítque discípulis suis, dicens: Accípite, et bíbite ex eo omnes.

Top  Next HIC EST ENIM CALIX SANGUINIS MEI, NOVI ET AETERNI TESTAMENTI: MYSTERIUM FIDEI: QUI PRO VOBIS ET PRO MULTIS EFFUNDETUR IN REMISSIONEM PECCATORUM. Hæc quotiescúmque fecéritis, in mei memóriam faciétis.

Top  Next Unde et mémores, Dómine, nos servi tui, sed et plebs tua sancta, ejusdem Christi Fílii tui, Dómini nostri, tam beátæ passiónis, nec non et ab ínferis resurrectiónis, sed et in coelos gloriósæ ascensiónis: offérimus præcláræ majestáti tuæ de tuis donis ac datis, hóstiam ☩ puram, hóstiam ☩ sanctam, hóstiam ☩ immaculátam, Panem ☩ sanctum vitæ ætérnæ, et Calicem ☩ salútis perpétuæ.

Top  Next Supra quæ propítio ac seréno vultu respícere dignéris: et accépta habére, sicúti accépta habére dignátus es múnera púeri tui justi Abel, et sacrifícium Patriárchæ nostri Abrahæ: et quod tibi óbtulit summus sacérdos tuus Melchísedech, sanctum sacrifícium, immaculátam hóstiam.

Súpplices te rogámus, omnípotens Deus: jube hæc perférri per manus sancti Angeli tui in sublíme altáre tuum, in conspéctu divínæ majestátis tuæ: ut, quotquot ex hac altáris participatióne sacrosánctum Fílii tui Cor ☩ pus, et Sán ☩ guinem sumpsérimus, omni benedictióne coelésti et grátia repleámur. Per eúndem Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Meménto étiam, Dómine, famulórum famularúmque tuárum N. et N., qui nos præcessérunt cum signo fídei, et dórmiunt in somno pacis. Ipsis, Dómine, et ómnibus in Christo quiescéntibus locum refrigérii, lucis pacis ut indúlgeas, deprecámur. Per eúndem Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Nobis quoque peccatóribus fámulis tuis, de multitúdine miseratiónum tuárum sperántibus, partem áliquam et societátem donáre dignéris, cum tuis sanctis Apóstolis et Martýribus: cum Joánne, Stéphano, Matthía, Bárnaba, Ignátio, Alexándro, Marcellíno, Petro, Felicitáte, Perpétua, Agatha, Lúcia, Agnéte, Cæcília, Anastásia, et ómnibus Sanctis tuis: intra quorum nos consórtium, non æstimátor mériti, sed véniæ, quaesumus, largítor admítte. Per Christum, Dóminum nostrum.

Top  Next Per quem hæc ómnia, Dómine, semper bona creas, sancti ☩ ficas, viví ☩ ficas, bene ☩ dícis et præstas nobis. Per ip ☩ sum, et cum ip ☩ so, et in ip ☩ so, est tibi Deo Patri ☩ omnipotenti, in unitáte Spíritus ☩ Sancti, omnis honor, et glória. Per omnia saecula saecolorum. R. Amen.

Top  Next Preparatio Communionis Orémus: Præcéptis salutáribus móniti, et divína institutione formati audemus dicere: Pater noster, qui es in caelis, Sanctificetur nomen tuum. Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua, sicut in coelo et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie. Et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris. Et ne nos inducas in tentationem: R. Sed libera nos a malo. S. Amen.

Top  Next Líbera nos, quaesumus, Dómine, ab ómnibus malis, prætéritis, præséntibus et futúris: et intercedénte beáta et gloriósa semper Vírgine Dei Genetríce María, cum beátis Apóstolis tuis Petro et Paulo, atque Andréa, et ómnibus Sanctis, da propítius pacem in diébus nostris: ut, ope misericórdiæ tuæ adjúti, et a peccáto simus semper líberi et ab omni perturbatióne secúri. Per eúndem Dóminum nostrum Jesum Christum, Fílium tuum. Qui tecum vivit et regnat in unitáte Spíritus Sancti Deus. V. Per omnia saecula saeculorum. R. Amen. Pax Domini sit semper vobiscum. R. Et cum spiritu tuo.

Haec commíxtio, et consecrátio Córporis et Sánguinis Dómini nostri Jesu Christi, fiat accipiéntibus nobis in vitam ætérnam. Amen.

Top  Next Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi: miserére nobis. Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi: miserére nobis. Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi: dona nobis pacem.

Dómine Jesu Christe, qui dixísti Apóstolis tuis: Pacem relínquo vobis, pacem meam do vobis: ne respícias peccáta mea, sed fidem Ecclésiæ tuæ; eámque secúndum voluntátem tuam pacificáre et coadunáre dignéris: Qui vivis et regnas Deus per ómnia saecula sæculórum. Amen.

Dómine Jesu Christe, Fili Dei vivi, qui ex voluntáte Patris, cooperánte Spíritu Sancto, per mortem tuam mundum vivificásti: líbera me per hoc sacrosánctum Corpus et Sánguinem tuum ab ómnibus iniquitátibus meis, et univérsis malis: et fac me tuis semper inhærére mandátis, et a te numquam separári permíttas: Qui cum eódem Deo Patre et Spíritu Sancto vivis et regnas Deus in saecula sæculórum. Amen.

Percéptio Córporis tui, Dómine Jesu Christe, quod ego indígnus súmere præsúmo, non mihi provéniat in judícium et condemnatiónem: sed pro tua pietáte prosit mihi ad tutaméntum mentis et córporis, et ad medélam percipiéndam: Qui vivis et regnas cum Deo Patre in unitáte Spíritus Sancti Deus, per ómnia saecula sæculórum. Amen.

Top  Next Panem coeléstem accipiam, et nomen Dómini invocábo. V. Dómine, non sum dignus, ut intres sub tectum meum: sed tantum dic verbo, et sanábitur ánima mea V. Dómine, non sum dignus, ut intres sub tectum meum: sed tantum dic verbo, et sanábitur ánima mea. V. Dómine, non sum dignus, ut intres sub tectum meum: sed tantum dic verbo, et sanábitur ánima mea.

Corpus Dómini nostri Jesu Christi custódiat ánimam meam in vitam ætérnam. Amen.

Top  Next Quid retríbuam Dómino pro ómnibus, quæ retríbuit mihi? Cálicem salutáris accípiam, et nomen Dómini invocábo. Laudans invocábo Dóminum, et ab inimícis meis salvus ero. Sanguis Dómini nostri Jesu Christi custódiat ánimam meam in vitam ætérnam. Amen.

Top  Next Communio Anima Christi, sanctifica me. Corpus Christi, salva me. Sanguis Christi, inebria me. Aqua lateris Christi, lava me. Passio Christi, conforta me. O bone Jesu, exaudi me. Intra tua vulnera absconde me. Ne permittas me separari a te. Ab hoste maligno defende me. In hora mortis meae voca me. Et iube me venire ad te, Ut cum Sanctis tuis laudem te. In saecula saeculorum. Amen.

Top  Next Quod ore súmpsimus, Dómine, pura mente capiámus: et de munere temporáli fiat nobis remédium sempitérnum. Corpus tuum, Dómine, quod sumpsi, et Sanguis, quem potávi, adhaereat viscéribus meis: et præsta; ut in me non remáneat scélerum mácula, quem pura et sancta refecérunt sacraménta: Qui vivis et regnas in saecula sæculórum. Amen.

Top  Next Communio Beáta víscera Maríæ Vírginis, quæ portavérunt ætérni Patris Fílium.

Top  Next Postcommunio S. Dóminus vobíscum. R. Et cum spíritu tuo. Orémus. Súmpsimus, Dómine, celebritátis ánnuæ votíva sacraménta: præsta, quaesumus; ut et temporális vitæ nobis remédia praebeant et ætérnæ. Per Dominum nostrum Jesum Christum, Filium tuum: qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus, per omnia saecula saeculorum. R. Amen. Orémus. Pro S. Gorgonio Mart. Famíliam tuam, Deus, suávitas ætérna contíngat et végetet: quæ in Mártyre tuo Gorgónio Christi, Fílii tui, bono júgiter odóre pascátur: Qui tecum vivit et regnat in unitate Spiritus Sancti Deus per omnia saecula saeculorum. R. Amen.

Top  Next Conclusio S. Dóminus vobíscum. M. Et cum spíritu tuo,

Top  Next V. Ite, Missa est. R. Deo gratias.

Pláceat tibi, sancta Trínitas, obséquium servitútis meæ: et præsta; ut sacrifícium, quod óculis tuæ majestátis indígnus óbtuli, tibi sit acceptábile, mihíque et ómnibus, pro quibus illud óbtuli, sit, te miseránte, propitiábile. Per Christum, Dóminum nostrum. Amen.

Top  Next Benedícat vos omnípotens Deus, Pater, et Fílius, ☩ et Spíritus Sanctus. R. Amen.

Top  Next V. Dominus vobiscum. R. Et cum spiritu tuo. Initium ✠ sancti Evangélii secúndum Joánnem. R. Gloria tibi, Domine! Joann. 1, 1-14. Junctis manibus prosequitur: In princípio erat Verbum, et Verbum erat apud Deum, et Deus erat Verbum. Hoc erat in princípio apud Deum. Omnia per ipsum facta sunt: et sine ipso factum est nihil, quod factum est: in ipso vita erat, et vita erat lux hóminum: et lux in ténebris lucet, et ténebræ eam non comprehendérunt. Fuit homo missus a Deo, cui nomen erat Joánnes. Hic venit in testimónium, ut testimónium perhibéret de lúmine, ut omnes créderent per illum. Non erat ille lux, sed ut testimónium perhibéret de lúmine. Erat lux vera, quæ illúminat omnem hóminem veniéntem in hunc mundum. In mundo erat, et mundus per ipsum factus est, et mundus eum non cognóvit. In própria venit, et sui eum non recepérunt. Quotquot autem recepérunt eum, dedit eis potestátem fílios Dei fíeri, his, qui credunt in nómine ejus: qui non ex sanguínibus, neque ex voluntáte carnis, neque ex voluntáte viri, sed ex Deo nati sunt. Genuflectit dicens: Et Verbum caro factum est, Et surgens prosequitur: et habitávit in nobis: et vídimus glóriam ejus, glóriam quasi Unigéniti a Patre, plenum grátiæ et veritatis. R. Deo gratias.