Seguidores

Seguidores

viernes, 9 de septiembre de 2016


MULADARES DE CUPIDO y EL CABALLO DEL REY WAMBA QUE NI COME NI BEBE NI JODE NI CAGA.

 

 

Cloacas y sentinas morales albañales de desdicha que infurian a los hombres y mujeres con compás. No tienen nada que leer porque la literatura de las feministas dejó de ser ancilla domini para convertirse en papel de estraza el mejor para limpiarse el culo pues la miel no se hizo para la boca del burro y sedas y tafetanes se hicieron para galanes. Las damas quintañonas se echan novio y alquilan garañones para gozar un cuarto de hora viejas salidas y los filmes aparecen en la red marca putas viejas abominables escenas con un ritual cansino que sigue los mismos prolegómenos desnudarse la mamada el caballito el misionero por detrás me gusta más. El caballo del Apocalipsis cabalga en las noches de lujuria. El overo nos da coces en la barriga. Son mulas alquilonas de largo camino que se espantan con frecuencia echan a cuatro pies y derriban al jinete. Hicimos estación en cada tasca huyendo de aquellas poligoneras venidas a Madrid desde ultramar.  No eran las rubias irlandesas con las que alternaba Quevedo sino huríes de raza negra los bullarengues manzaneros y como diciendo comeme y las tetas descomunales, el grabo rozagante. tías de tronío. Como distintivo se colgaban al cuello una castaña pilonga símbolo del oficio el más viejo del mundo inerradicable pero las putas no escribían literatura por aquel entonces. En este azacaneo de furcias intermitentes la tv las proclamadas reinas de las mañanas  se entregan a lascivos coloquios entre amigas. Hay que afufar pero ellas blasonan de ser de la liberación feminista. Todo un pedigrí y enseñan la patita el cuernop y el muermo por ahí. Vienen toriondas pero no hay torero que se digne echarlas un capote.

Yo vi esta mañana algo sensacional: un caracol bailando con una rana y después vi  correr a una delante de un obispo que era la parienta de un feligrés y en el mismo surco bajo un olivo la hizo a ella suya y al marido cornudo.

Me da miedo un poco la cleptomanía intelectual de google pero gracias a este chisme soy escritor y pongo lo que me viene en gana en esta bitácora y cuento la vida mientras me lavo los ojos con un socrocio ojos que no ven corazón que no siente: bodas, entierros, partos, risas, llantos, lutos, divorcios, asesinatos uxoricidios y parricidios. Todo lo mismo. Esto no cambia.

En Portugal todo es sebo y huele mal y Yepes y Ocaña son dos villas donde el vino hace perder el camino. Con el jarro echas a un demonio pero luego vienen más. Vexila regum. Soy el cantor de la pascua vexilario o alférez de Xto que porta el crismón por estandarte y sobre el cogote el barlac o teresiana. Hay que andar con paso vacilante y vigilante y no hablar recio. Y al clarear el día a casa de doña Mencía. Nos ponemos la chaqueta de bocací para aguantar el relente y la cencellada que no hay cosa mejor para el verano y el invierno que la pana.

En un estribo del cerro vimos llegar a los toreos noveles y toricantanos unos vestían chaquetilla y otros greguescos cortos el ferreruelo por la mitad y calzando grebas y nos entreteníamos con ellos, contábamos historias peregrinas unos a otros.

Un cura asturiano al que el obispo había quitado el poder de decir misa y consagrar por andar a mozas nos narraba el triste final del caballo de Wamba que ni come ni bebe ni jode ni caga.

Le pusieron cual digan dueñas y en el viaje se enamoró de una donna catalana que había servido en la casa de un duque triste de la moza a la que trujo el cielo por casas ajenas a servir dueños. Teníamos hambre y un francés que era cazador cobró dos piezas: un franjolín y un sisón de vuelo corto. Fueron a la olla. Dimos por ultimo de comer a los caballos uno overo otro alazán y otro morcillo y con la panza llena de grasa de ánade nos dormimos a la vera de un arroyo cantarín

Хор братии Спасо Преображенского Валаамского монастыря Северны


Los niños más pequeños de Teruel, algunos en brazos de sus madres, han participado la tarde de este lunes en la procesión de los "cagones" como se conoce a este acto religioso tradicional y popular que tiene lugar desde el siglo XVIII.

El trazado ha partido de la iglesia del Convento de los Franciscanos, donde ha concluido tras recorrer diversas calles de la ciudad y pasar por delante del Ayuntamiento y del palacio episcopal para recoger a las autoridades municipales y religiosas.

La parte más emocional de la procesión ha tenido lugar en el convento de clausura, donde las monjas han salido a la reja y han saludado a los franciscanos y a muchos fieles que se han acercado a verlas.
Esta procesión tiene lugar desde 1742 cuando una epidemia de infecciones intestinales provocó la muerte de muchos niños pequeños y las madres se encomendaron en un día como este lunes, 29 de agosto, a los santos mártires franciscanos que tradicionalmente eran protectores de los más pequeños.



Los mártires franciscanos, copatronos de la ciudad, son Juan de Perugia y Pedro de Saxoferrato quienes llegaron a Teruel, entonces frontera con el mundo musulmán, desde Italia en 1220 y fundaron junto al río Turia una de las primeras comunidades franciscanas de la Península Ibérica.


Tras pasar varios años en la ciudad marcharon al reino de Valencia para cristianizarlo hasta que finalmente consiguieron su objetivo, el martirio. En 1228 el rey moro Zeit Abu Zeit ordenó decapitarles y sus restos reposan en el templo de San Francisco, donde habita una pequeña comunidad y en cuyo claustro se conserva el pozo que abrieron para tener agua en su huerto.


La procesión la encabezan los músicos con tambores, les sigue la peana con la imagen de los mártires y detrás los sacerdotes y los franciscanos seguidos de carros de bebés, niños en brazos e incluso alguno andando con madres, abuelas y algunos padres.
Solidaridad con Italia
La comitiva parte pasadas las 18.00 del convento y rodea la ciudad por la rambla de la Merced, pasa por delante de la iglesia de este antiguo convento, sigue por los arcos del acueducto renacentista entra en el casco urbano y para ante una casa, donde la tradición dice que residieron los copatronos antes de abrir el convento.

Allí los franciscanos han expresado su acompañamiento a las víctimas del terremoto del centro de Italia, una zona vinculada a la orden de San Francisco. La segunda parada es ante la iglesia de las monjas clarisas, convento de clausura, donde se reza una oración y a continuación acuden al Ayuntamiento para que las autoridades municipales se incorporen a la procesión.

Después acuden al palacio episcopal donde se suman las autoridades eclesiásticas y finalmente pasa por la plaza del Torico, calle Nueva y calle san Francisco y nuevamente al convento donde se celebra una misa y se entrega a cada niño bautizado en el último año una medalla de los mártires para finalizar la tarde con una merienda a los asistentes

ATRILYUGO.blogspot.com: MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMA...

ATRILYUGO.blogspot.com: MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMA...: IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci” ...

MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMANO TRADUCIR

IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci”


8 Septembrie 2016 18:23 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

 

Mănăstirea Hadâmbu din Iaşi a adunat la hramul din acest an peste 1000 de credincioşi, veniţi atât din capitala Moldovei, din Maramureș, cât şi din Bucovina, locul de obârşie al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Bucuria duhovnicească a obştii monahale ieşene şi a credincioşilor prezenţi a fost cu atât mai intensă, cu cât la marea sărbătoare a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a săvârşit Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi diaconi.
Duminică, 8 septembrie 2016, în ziua marelui praznic al Naşterii Domnului, slujba sărbătorii hramului Mănăstirii Hadâmbu a început cu citirea Canoanelor şi a Acatistului Naşterii Maicii Domnului. A urmat apoi primirea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în sunet de clopote şi de bucium, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei fiind aşteptat la poarta aşezării monahale de soborul slujitor, cât și de un grup de credincioase din Maramureș, îmbrăcate în costumul tradițional. Sfânta Liturghie arhierească a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, iar din soborul slujitor au făcut parte, pe lângă părintele Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, şi arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de mai mulţi stareţi și preoți din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Credincioșii prezenți s-au închinat la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din biserică în procesiune şi depusă într-un baldachin.
„Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”
După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii Nașterii Maicii Domnului: „Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cum putem împlini acest lucru? În primul rând, trebuie să devenim sălaș al lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului a primit în pântecele Ei pe Dumnezeul cel Adevărat – Iisus Hristos. În al doilea rând, așa cum Maica Domnului L-a născut lumii pe Mântuitorul, așa suntem chemați să facem și noi – avându-l pe Hristos Domnul în sufletele, în cugetele și în inimile noastre, trebuie să-L mărturisim prin viața, prin faptele și prin vorbele noastre și celor de aproape sau celor de departe. Dacă viața creștinilor se hrănește din taina Maicii Domnului, ea devine o viață de smerenie, pe de o parte, și o viață de ascultare și de împlinire a voii lui Dumnezeu, pe de altă parte”.
Slujba hramului Mănăstirii Hadâmbu din acest an a reprezentat un moment important și pentru enoriașii Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din localitatea Șanta, Protopopiatul Iași 3: tânărul diacon Luca Vasile a fost hirotonit întru preot de IPS Părinte Teofan pe seama acestei comunități.
După otpustul Sfintei Liturghii, stareţul Nicodim Gheorghiţă a mulţumit lui Dumnezeu, cât și tuturor celor prezenţi: „Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra mănăstirii noastre și asupra obștii mănăstirii, asupra binefăcătorilor și ctitorilor. Credincioșii, care sunt prezenți și în această zi pentru a o cinsti pe Maica Domnului, reprezintă cununa Bisericii noastre”.
„Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”
Cuvântul de final i-a aparținut Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, care a vorbit despre o formă aparte de cinstire a Maicii Domnului – nașterea și înfierea de prunci: „Maica Domnului este cinstită și prin nașterea de prunci. Nu poate exista o tristețe mai mare pentru Maica Domnului decât ca un prunc aflat în pântece să fie avortat. Nu putem fi cinstitori de Maica Domnului și să nu avem prunci în familiile noastre. Pe soții care nu au prunci, din cauză nu le-au dăruit Dumnezeu, sau din cauza vârstei înaintate, îi îndemn să facă tot posibilul și să înfieze prunci, cu toate obstacolele  legale pe care le vor întâmpina. Maica Domnului trebuie adusă în familiile creștine, fie prin nașterea de prunci, fie prin înfiere de prunci. Și vă mai spun un lucru: foarte rar am întâlnit familii cu mulți copii în care să fie tristețe în casă sau pagubă materială. Are Dumnezeu niște căi pe care mintea noastră nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă, prin care ne spune: Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”.
Conform tradiției, credincioșii prezenți la hramul Mănăstirii Hadâmbu au luat parte la final la o agapă.

MOLDAVIA HONRA A LA CDUMNEDEU NUESTRA SEÑORA (RUMANO TRADUCIR

IPS Părinte Teofan, la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Maica Domnului este cinstită prin nașterea de prunci”

8 Septembrie 2016 18:23 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor
 
Mănăstirea Hadâmbu din Iaşi a adunat la hramul din acest an peste 1000 de credincioşi, veniţi atât din capitala Moldovei, din Maramureș, cât şi din Bucovina, locul de obârşie al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Bucuria duhovnicească a obştii monahale ieşene şi a credincioşilor prezenţi a fost cu atât mai intensă, cu cât la marea sărbătoare a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a săvârşit Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi diaconi.
Duminică, 8 septembrie 2016, în ziua marelui praznic al Naşterii Domnului, slujba sărbătorii hramului Mănăstirii Hadâmbu a început cu citirea Canoanelor şi a Acatistului Naşterii Maicii Domnului. A urmat apoi primirea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în sunet de clopote şi de bucium, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei fiind aşteptat la poarta aşezării monahale de soborul slujitor, cât și de un grup de credincioase din Maramureș, îmbrăcate în costumul tradițional. Sfânta Liturghie arhierească a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, iar din soborul slujitor au făcut parte, pe lângă părintele Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, şi arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de mai mulţi stareţi și preoți din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Credincioșii prezenți s-au închinat la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din biserică în procesiune şi depusă într-un baldachin.
„Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”
După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii Nașterii Maicii Domnului: „Viața noastră, a creștinilor, este chemată să se hrănească din taina smereniei și a ascultării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cum putem împlini acest lucru? În primul rând, trebuie să devenim sălaș al lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului a primit în pântecele Ei pe Dumnezeul cel Adevărat – Iisus Hristos. În al doilea rând, așa cum Maica Domnului L-a născut lumii pe Mântuitorul, așa suntem chemați să facem și noi – avându-l pe Hristos Domnul în sufletele, în cugetele și în inimile noastre, trebuie să-L mărturisim prin viața, prin faptele și prin vorbele noastre și celor de aproape sau celor de departe. Dacă viața creștinilor se hrănește din taina Maicii Domnului, ea devine o viață de smerenie, pe de o parte, și o viață de ascultare și de împlinire a voii lui Dumnezeu, pe de altă parte”.
Slujba hramului Mănăstirii Hadâmbu din acest an a reprezentat un moment important și pentru enoriașii Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din localitatea Șanta, Protopopiatul Iași 3: tânărul diacon Luca Vasile a fost hirotonit întru preot de IPS Părinte Teofan pe seama acestei comunități.
După otpustul Sfintei Liturghii, stareţul Nicodim Gheorghiţă a mulţumit lui Dumnezeu, cât și tuturor celor prezenţi: „Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra mănăstirii noastre și asupra obștii mănăstirii, asupra binefăcătorilor și ctitorilor. Credincioșii, care sunt prezenți și în această zi pentru a o cinsti pe Maica Domnului, reprezintă cununa Bisericii noastre”.
„Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”
Cuvântul de final i-a aparținut Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, care a vorbit despre o formă aparte de cinstire a Maicii Domnului – nașterea și înfierea de prunci: „Maica Domnului este cinstită și prin nașterea de prunci. Nu poate exista o tristețe mai mare pentru Maica Domnului decât ca un prunc aflat în pântece să fie avortat. Nu putem fi cinstitori de Maica Domnului și să nu avem prunci în familiile noastre. Pe soții care nu au prunci, din cauză nu le-au dăruit Dumnezeu, sau din cauza vârstei înaintate, îi îndemn să facă tot posibilul și să înfieze prunci, cu toate obstacolele  legale pe care le vor întâmpina. Maica Domnului trebuie adusă în familiile creștine, fie prin nașterea de prunci, fie prin înfiere de prunci. Și vă mai spun un lucru: foarte rar am întâlnit familii cu mulți copii în care să fie tristețe în casă sau pagubă materială. Are Dumnezeu niște căi pe care mintea noastră nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă, prin care ne spune: Vrei să fii fericit în viață? Lasă pruncii să se nască!”.
Conform tradiției, credincioșii prezenți la hramul Mănăstirii Hadâmbu au luat parte la final la o agapă.